Cum de a putut profeţi poetul Adrian Păunescu pandemia de coronavirus cu 18 ani înainte de apariţia ei? O posibilă explicaţie…

4.710 vizualizari

Zilele trecute, on-line-ul românesc a rămas „mască” odată ce a ieşit la iveală o poezie-profeţie („Bolnavi unanim”) scrisă de poetul Adrian Păunescu în anul 2002, deci cu 18 ani înainte de criza mondială a coronavirusului. Precum se ştie, din păcate Păunescu a murit în anul 2010 şi nu şi-a mai putut să-şi vadă profeţia împlinită prin poezie.

Pentru cei care încă nu au auzit această poezie, ea sună astfel:

„Și ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi,
Că ne-am îmbolnăvit
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?

Miroase-a carantină peste veac,
Bolnavii sunt chemați să se supună,
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac.. „

Uau… boală, epidemie, carantină, întreaga lume cuprinsă de disperare de această boală Covid-19 – totul se regăseşte în poezia lui Păunescu, de parcă ar fi scris-o chiar ieri, nu acum 18 ani! Cum de a „văzut în viitor” marele poet român? Oare există o dimensiune a timpului, la care, uneori, au acces geniile lumii în anumite momente? Cu câteva zile înainte de a muri, în septembrie 2015, poetul şi politicianul Corneliu Vadim Tudor scria o poezie, la fel de macabră şi de profetică – „Hai, Moarte, să bem o cafea” (Explicaţii ezoterice uluitoare despre cum şi-a prevestit Vadim Tudor moartea cu o săptămână înainte, scriind poezia „Hai, Moarte, să bem o cafea”!).