Facebook
Orgoni Crystal

 

CIA, programul de spălare a creierului MK şi cobaii umani

„Misiunea noastră, spunea CIA, constă în asigurarea securităţii naţionale a Statelor Unite şi în păstrarea idealurilor şi a stilului de viaţă american. Noi suntem ochii şi urechile naţiunii şi, uneori, mâinile ei secrete. Ne îndeplinim misiunea adunând informaţii importante şi furnizând o analiză obiectivă. Succesul nostru depinde de capacitatea noastră de a acţiona în cea mai mare discreţie, pentru a ne proteja sursele de informaţii şi metodele. Furnizăm informaţii obiective şi neechivoce… Misiunea noastră cere o integritate completă a persoanei. Noi facem ceea ce alţii nu pot face, adeseori cu mari riscuri. Când miza este mare şi riscurile sunt mari, iar noi suntem prezenţi, în prima linie.”

Programul de control al minţii al CIA

Madeleine Smith, o prezentatoare canadiană în vârstă de douăzeci şi opt de ani, a fost rasă complet în cap. Apoi a fost dusă în blocul operator. Chirurgul a practicat o gaură în craniul ei, făcând o incizie în creier din faţă spre spate, între timp, psihiatrul Ewen Cameron îi punea tinerei femei întrebări. Atunci când aceasta a rămas cu gura căscată, cu privirea goală, operaţia s-a încheiat. Femeia nu comisese niciun delict, fusese doar deprimată. Fusese dusă la Institutul Allan Memorial de la Universitatea Mc Gill din Montreal, unde lucra psihiatrul. Aceste experimente s-au derulat în cadrul programului MK (Making Killers, fabrica de ucigaşi, numit şi Mind Kontrol, controlul minţii, făcându-se referire la  nazişti). Tânăra  Madeleine, una dintre numeroasele victime ale fascismului ştiinţific, a fost şi una dintre fiinţele nevinovate condamnate să trăiască pe pilot automat, într-un azil de nebuni.

Orfanii canadieni, material uman pentru CIA

Ani de zile, cinci mii de orfani din Quebec au fost trimişi, cu acordul prim-ministrul Maurice Duplessis, în diverse instituţii. Îndeosebi la Spitalul Saint Jean de Dieu, sub ocârmuirea doctorului Cameron, ei au devenit cobai pentru clorpromazină, cunoscută şi sub denumirea de „cămaşa chimică” sau de „lobotomie chimică”. Or, acest medic era un fost colonel în armata americană şi CIA i-a oferit douăzeci şi cinci de milioane de dolari pentru cercetările sale. Cum avea nevoie de material uman, atenţia lui s-a îndreptat spre cei mai slabi locuitori din Quebec, orfani sau copii ai căror părinţi trăiau în condiţii precare. Aceştia au fost diagnosticaţi cu tulburări mentale sau debilitate, pentru a fi încarceraţi în acest spital.

Copiii erau drogaţi

„Ne ţineau cu capul în apă rece, spune o supravieţuitoare. Seara, mă legau de pat cu o lesă şi un colier. Nu mă puteam ridica, eram ca un mort în viaţă. În fiecare seară eram forţată să iau drogul.” Copii de cinci ani erau prizonieri în cămăşi de forţă, în timp ce li se administra otravă pe cale intravenoasă. „Aveam coşmaruri, inima îmi bătea să-mi spargă pieptul, trăiam o continuă angoasă”, spune Alice Quinton, o supravieţuitoare a acestor spitale ale morţii.

Pacienţilor le erau administrate şi alte feluri de droguri, printre care LSD. După ce se cufundau în delirul psihotic dorit, erau închişi săptămâni de-a rândul în camere izolate senzorial; un magnetofon le difuza acelaşi mesaj douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. „Pacienţii dau dovadă de o lipsă spontană de interes pentru mediul înconjurător. Comportamentul agresiv şi interferent încetează aproape complet. Ei rămân tăcuţi şi nemişcaţi… Unii prezintă o pigmentare albastră ca ardezia a feţei şi antebraţelor”, nota cu detaşare medicul.

Electroşocuri de peste 150 volţi copiilor…

Li se făceau duşuri reci apoi fierbinţi, electroşocuri de peste o sută cincizeci de volţi, cinci ore pe zi, în timp ce le erau repetate fără încetare sloganuri pentru a-i supune şi abrutiza.

Toate victimele sufereau aceleaşi tratamente umilitoare, pentru a le distruge personalitatea şi a lăsa în urmă un loc gol (tabula rasa), o fiinţă manipulabilă după dorinţă. Rezultatele au fost, ca de obicei, dezastruoase, dar, fără îndoială, ni se va spune că aceste experimente, la fel ca războaiele, „contribuie la progresul ştiinţei şi al medicinei”.

Dacă mureau, lucru care se întâmpla frecvent, pe dosarul lor medical erau făcute false menţiuni, după cum arată Michel Lebel, un ofiţer de poliţie specializat în căutarea victimelor psihiatriei.

Orgoni Crystal

 

Articole inrudite