Site de secrete, stiinta si metafizica

Ce motive reale au avut evreii şi romanii în a-l condamna la moarte pe Iisus?

18 165

După arestarea Sa în Grădina Ghetsimani de pe Muntele Măslinului, Iisus a fost predat Consiliului Suprem – Sinedriului – acesta fiind instanţa superioară a iudeilor. Sub preşedinţia Marelui Preot, acest Sfat al Bătrânilor, care avea 71 de membri, avea dreptul de a judeca în chestiuni religioase şi de ordin general.

Ce motive au determinat Consiliul să îl condamne pe Iisus la moarte? „Aşteptarea vechilor profeţi evrei legată de un viitor rege mesianic”, scrie profesorul Martin Noth, „se transformase, în răstimpurile lungi de dominaţie străină, în speranţa apariţiei unui eliberator politic; şi pe măsură ce crescuse indignarea provocată de conducerea romană din ţară, se întărise şi imaginea unui învingător mesianic care se va ridica împotriva detestatei puteri străine. Evaluat după această imagine, Iisus din Nazaret nu putea fi aşteptatul Mesia… Însă, dacă Iisus din Nazaret nu era Mesia, „Hristosul”, atunci trebuia să fie un corupător şi un şarlatan. Iar dacă era un corupător şi un şarlatan periculos, atunci, pentru siguranţa şi liniştea comunităţii ierusalemite, trebuia îndepărtat… Faptul că, atunci când a fost anchetat, Iisus s-a declarat Mesia şi, astfel, în baza Vechiului Testament, Fiul lui Dumnezeu, a fost suficient pentru a-L condamna la moarte pentru blasfemie notorie.”

De ce Pilat din Pont l-a condamnat la moarte pe Iisus?

Conform legilor în vigoare, sentinţa trebuia confirmată de procuratorul roman, care deţinea aşa-numitul „ius gladii”; doar el putea să ceară să fie dusă la îndeplinire. Procurator în Iudeea era Pilat din Pont. Contemporanii săi, cum ar fi Flavius Josephus şi Philon din Alexandria, îl descriu ca pe un şantajist, tiran, exploatator şi om coruptibil: „Era crud, iar inima lui împietrită nu cunoştea mila. Pe vremea lui domneau în Iudeea corupţia şi violenţa, jafurile, oprimarea, umilirile, execuţiile fără interogatoriu judecătoresc şi o cruzime fără limită.” Că Pilat îi ura şi îi dispreţuia pe evrei, simţiseră de multe ori şi foarte clar.

Pilat trebuie să fi recunoscut imediat că acuzatul Iisus era o ţintă a urii aprinse de farisei. Acest lucru ar fi trebuit să fie un motiv suficient ca să respingă cererea şi să-l elibereze. Într-adevăr, la început l-a declarat fără ezitare nevinovat. „Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nicio vină în Omul acesta” (Luca 23:4).

Dar mulţimea, mobilizată şi aţâţată de oamenii Consiliului, insistă mai departe: Pedeapsa cu moartea! Pilat din Pont cedează. Cum s-a făcut că tiranicul duşman al evreilor a cedat dorinţei acestora? Evanghelia după Ioan conţine o explicaţie concludentă: „…iudeii strigau zicând: Dacă îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului” (Ioan 19:12).

O ameninţare politică periculoasă pentru Pilat, care spunea clar: înştiinţare la Roma despre neglijenţă în slujbă, despre eliberarea unui rebel. A „se face pe sine împărat” însemna trădarea împăratului roman; după Lex Iuliana aceasta se pedepsea cu moartea. Pilat a dat înapoi în faţa acestei ameninţări neechivoce, încă nu uitase că evreii îi dăduseră deja curs o dată.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie