Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a Statelor Unite a identificat o „mare a monştrilor”, confirmată printr-o serie de sunete misterioase!?

4.139 vizualizari

Julia este numele dat sursei necunoscute a unui sunet care a fost înregistrat la 1 martie 1999. Sunetul a fost înregistrat în Pacificul Ecuatorial de Est, folosindu-se o reţea de hidrofoane autonome.

Fiind auzit mii de kilometri, sursa sunetului a fost considerată a fi cea a unui aisberg aflat în afara Antarcticii, undeva între strâmtorile Bransfield și Cape Adare. Dar, povestea devine terifiantă după ce o imagine NASA clasificată, apărută mai târziu, arată o umbră enormă în zona apelor din Cape Adare, putând fi, de fapt, un monstru marin de proporții gigantice.

Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a Statelor Unite (NOAA / US National Oceanic and Atmospheric Administration) a captat în ultimii ani o serie de sunete misterioase ale unor posibili monștri subacvatici.

„Upsweep” este un sunet neidentificat detectat în reţeaua de hidrofoane autonome ale NOAA. Acest sunet a fost prezent încă de când a fost dat în funcţiune Laboratorul de Mediu Marin al Pacificului – SOSUS – în august 1991. „Upsweep” constă într-un lung şir de sunete de scurtă durată, de câteva secunde fiecare. Nivelul sursei a fost suficient de mare pentru a fi înregistrat pe întreg teritoriul Pacificului. Sunetul pare a fi sezonier, atingând în general vârfuri în perioada primăverii și toamnei, dar nu este clar de ce. Sursa poate fi aproximativ localizată la 54°S 140°V, care este aproape de un loc de activitate vulcanică, dar originea sunetului rămâne un mister.

„Fluierul”, înregistrat în zona arcului vulcanic al Groapei Marianelor din Oceanul Pacific, a fost captat doar pe un hidrofon, şi nu pe trei necesare pentru triangularea unei locații; este considerat şi el ca fiind neidentificat.

„Bloop” este numele dat unui sunet subacvatic de frecvenţă ultra-joasă și extrem de puternic, detectat de NOAA în 1997. Sursa sunetului a fost aproximativ triunghiată într-un punct îndepărtat din Pacificul de Sud, la sud de vârful sudic al Americii de Sud, iar sunetul a fost detectat de mai multe ori. Conform descrierii NOAA, acesta crește în frecvență rapidă pe durata unui minut și are o amplitudine suficientă pentru a fi auzit pe mai mulți senzori, la o distanță de peste 5.000 km. Dr. Christopher Fox nu crede că originea sa este una artificială (cum ar fi un submarin sau o bombă), sau produs de evenimente geologice, cum ar fi vulcanii sau cutremurele. Profilul audio al lui „Bloop” seamănă într-adevăr cu cel al unei creaturi vii, dar sursa este un mister atât pentru că sunetul este diferit faţă de orice sunete cunoscute, cât și pentru că este de câteva ori mai tare decât cel mai tare sunet produs vreodată de o creatură, cel al balenei albastre.

Ar putea ca unele dintre aceste sunete să fie apelurile de împerechere ale unor monștri marini necunoscuți? Poate într-o zi vom afla…