Site de secrete, stiinta si metafizica

Adevărata istorie ascunsă a lui Zamolxis: fiu spiritual al înţeleptului Pitagora, consilier al patriarhului Avraam din Biblie şi adevărat zeu al tracilor şi dacilor!

34

zamolxisDeşi istoria oficială îl vede pe Zamolxe (Zamolxis), drept zeu al geto-dacilor, deci un simplu mit, există însă manuale de istorie alternative care spun altceva. Astfel, conform unei cărţi excepţionale – “Sufletul neamului românesc”, Zalmoxis s-a născut în anul 633 î.Hr., din iubirea lui Gebeleisis, ursitoarea, cu Got, o căpetenie tracă.

Zamolxis se numea iniţial Laios

Zalmoxis, cât a fost pe pământ, a avut o viață tipic lumească. În copilărie, poartă numele de Laios. Este un copil căruia îi place să studieze de mic și arată un interes deosebit pentru descântece și folosirea plantelor de leac. Este luat sub protecția preoteselor zeiței Hestia, stăpână a focului sacru, și inițiat în tainele oculte ale alchimiei interioare pe baza elementului foc.

În acea perioadă, grecii erau în expansiune și nu numai că încercau să controleze piața comercială, dar și să acapareze un teritoriu cât mai mare din Dobrogea. Astfel, se iscau adeseori lupte pentru eliberarea teritoriilor ocupate. Tracii prinși în lupte erau transformați în sclavi și vânduți pe piețele grecești. Datorită înțelepciunii și cunoștințelor sale vindecătoare, Laios este trimis să ajute pe tracii răniți în aceste războaie cu grecii. În anul 608 î.Hr., la vârsta de 25 de ani, Laios este însă prins și luat prizonier de către greci, apoi transformat în sclav pentru a putea fi vândut pe pieţele din Grecia.

Originea numelui de Zamolxis

În noaptea în care este prins, zeița Hestia, protectoarea sa, împreună cu zeița Gebeleisis, mama sa, îl înștiințează într-un vis inițiatic de misia şi învăţătura spirituală pe care trebuie să o acorde şi celorlalte neamuri care s-au îndepărtat de adevărurile esenţiale ale filonului tracic din care făceau parte. Atunci i se dă de către mama sa, zeița Gebeleisis, numele inițiatic de ZALMOXIS = Stăpân peste Zămislire.

XIS = de Stăpân; ZALMO = Împuternicit. Zalmoxis este “Împuternicit de Stăpân”, peste Zalmă, adică peste Zămislire. Zalmo = este nume masculin; zalma = este nume feminin. Deci, zalma e a femeii și zalmo e a bărbatului și astfel, ZALMOXIS este “Stăpân peste Zalmă”, “Stăpân peste Zămislire”.

Zalmoxis apare, în chip providențial, din Gebeleisis, femeia cu poala albă, și se știe că femeile care au poala albă e o minune să mai rămână și însărcinate. Și toată lucrarea pe care a făcut-o Zalmoxis a fost o lucrare de laudă a mamei sale, Gebeleisis, și, în același timp, de angajare a ființei pentru sfințire. „Credința lor este că ei nu mor și că cel care piere se duce la Zalmoxis, o ființă divină (daimon), pe care unii îl cred a fi același cu Gebeleisis” (Herodot).

Zamolxis devine sclav în Grecia

Aşadar, Zalmoxis este prins și luat sclav, apoi dus în insula Samos. Acolo el este răscumpărat de Mnesarhos tracul. Acesta era la origine tot dac, din zona Banatului, născut în localitatea Deva. Mnesarhos, devenind în scurt timp unul dintre cei mai pricepuți metalurgiști din Dacia, prin topirea și prelucrarea fierului care avea mare căutare în acele timpuri, fiind atras de comercianții greci, se mută în insula Samos, unde deschide noi ateliere de metalurgie. Pentru a se proteja, el și încă vreo câțiva cumpărau de pe piața sclavilor cât mai mulți traci și daci, deoarece aceștia erau de încredere și buni luptători. Astfel, el scăpa mulți traci de la sclavia din Grecia, care era extrem de dură în acele timpuri.

Tânărul Zalmoxis învăță foarte repede tainele metalurgiei și își dovedeşte apoi geniul creativ prin noile metode și tehnici de prelucrare a metalelor, obținând, spre bucuria lui Mnesarhos, cea mai bună calitate a mărfurilor de pe piața comercială. În câțiva ani de la sosirea lui Zalmoxis la atelierele lui Mnesarhos, acesta devine mare armator și cel mai bogat ionian al locului, vasele sale străbătând Mediterana și nu numai.

Pitagora – fiul spiritual al lui Zamolxis

Anii trec și, datorită descântecelor și plantelor cu care Zalmoxis trata orice boală, i se duce vestea în toată insula și oricine venea la el era vindecat fără să i se ceară niciun ban. Atunci când soția lui Mnesarhos rămâne însărcinată, ea este ajutată de Zalmoxis. El invocă din planurile cerești superioare un suflet nobil care să se reîntrupeze pe pământ, în casa lui Mnesarhos. Acest copil binecuvântat va purta numele de Pitagora şi va deveni primul „fiu spiritual” al lui Zalmoxis.

Dată fiind recunoscuta înțelepciune a lui Zalmoxis, care avea deja 50 de ani, Mnesarhos îl numește învățător – sclav învățător, cum îi spuneau grecii – al micului Pitagora. Dorea ca și fiul său să devină la fel de înțelept ca Zalmoxis. Astfel şi-a ales Zalmoxis primul discipol, pe care îl va iniţia treaptă cu treaptă în Ştiinţa Nemuririi.

Pitagora se dovedește pe măsura mentorului său căci, la vârsta de numai 14 ani, descoperă tabla înmulțirii și celebra „teoremă a lui Pitagora”, care stabileşte relaţia dintre ipotenuză şi cele 2 catete ale unui triunghi dreptunghic. Grecii, fiind orientați către comerț și dezvoltarea economiei, primesc cu entuziasm noile metode de calcul. Descoperirile sunt inspirate, de fapt, de Zalmoxis și totul se face pe elementul numit foc, ca simbol al cunoașterii divine și al transformării interioare.

Când Pitagora (care este şi el tot unul de-ai noștri, ținându-se cont că părinții lui erau de origine traci, din Deva) a împlinit 15 ani, Mnesarhos tracul se declară mulțumit de munca prestată de Zalmoxis și îl eliberează. Stăpânii obișnuiau ca, pentru merite deosebite, să elibereze câte un sclav atunci când copiii lor împlineau 15 ani. Asta se petrece la vârsta de 65 de ani ai lui Zalmoxis,prin anul 568 î. H. În acelaşi timp, în țară, încep să se dezvolte condițiile prielnice întoarcerii lui Zalmoxis, căci tracii se înmulțiseră îndeajuns. Totuşi, Zalmoxis pleacă spre Orient, la evrei, în casa lui Israel.

Zamolxis ajunge în Israel şi este pomenit în Biblie ca şi Melchisedec

În Israel, Zamolxis aduce pacea între neamurile evreieşti, fiind numit consilier personal al patriarhului Avraam. Înţeleptul Zalmoxis ajunsese la un înalt grad de realizare și forță spirituală, lăsându-se acum în permanență condus de voința cea atotputernică a lui Dumnezeu. Zalmoxis este numit Melchisedec sau „Făuritorul de capcane”, deoarece, într-un an și ceva, datorită capacității și înțelepciunii primite de la Dumnezeu, aduce subordonarea tuturor vecinilor și a rudelor aflate în conflict cu casa lui Avraam.

Odată cu echilibrul adus în zonă, Zalmoxis devine foarte respectat și va rămâne, în folclorul și în legendele iudeilor, un adevărat „Fiu al lui Dumnezeu”. Melchisedec este amintit de mai multe ori în Biblie, ca de exemplu aici: „Şi când se întorcea Avraam, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei, în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melchisedec pe Avraam şi a zis: «Binecuvântat să fie Avraam de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!». Şi Avraam i-a dat lui Melchisedec zeciuială din toate”. (Geneză, 14, 17 – 20).

Este interesant faptul că în Biblie sunt descrise amănunțit fiecare familie și trib cu referiri la durata de viață a celor mai importanți membri, dar despre Melchisedec nu se spune nimic, nici că ar fi avut părinți- nu se spune nimic despre părinții lui- și nu se spune nimic nici despre sfârșitul zilelor lui.

Zamolxis se întoarce în ţară şi devine “mare preot” şi “mare rege”

Avraam şi Iacob au mulțumit regelui din țara păcii, pentru ajutorul și învățătura primită și i-au dat lui Melchisedec zeciuiala din toate bogățiile. Asta însemna o grămadă de bani pe timpul acela, pe care Zalmoxis îi aduce în țară. Ajuns în țară, Zamolxis deschide pentru bărbați un fel de „Casă a întâlnirilor”, undeva în zona Gorjului, în care invită toate căpeteniile triburilor trace și îi învață că sufletul e nemuritor.

Zalmoxis le spune că omul nu poate ajunge la nemurire decât curățindu-se de orice fel de patimi, iar carnea și vinul murdăresc sufletul. Le explică că există, undeva, un loc unde, după moarte, îi așteaptă toate bunătățile și fericirile cerești, un loc unde vor trăi precum zeii și vor mânca împreună cu ei, la masa nemuririi.

Devenind foarte cunoscut, Zamolxis cumpără titlul de rege, cumpără titlul de Mare Preot pentru că „ceva” era să fii rege și „ceva” era să fii Mare Preot. Pe vreme aceea nu se alegeau regii… titlurile se cumpărau, ca la piață, cine dădea mai mult.

Zamolxis devine “zeu” în peştera Polovragi

Zamolxis şi-a dus poporul spre culmi de prosperitate. Toată lumea trăia bine când, la un moment dat, Zalmoxis a dispărut. Tuturor le-a părut rău și nu ştiau în ce condiţii dispăruse. De fapt, Zalmoxis s-a retras în vederea desăvârșirii în peștera Polovragi sau, mai bine zis, într-o locuință subterană pe care și-a construit-o acolo, așa cum consemnează şi Herodot în „Istorii”:

„Aşa cum am aflat eu de la elinii care locuiesc pe ţărmurile Helespontului şi ale Pontului Euxin, Zalmoxis despre care vorbesc, fiind doar un muritor, a fost în Samos robul lui Pitagora, care era fiul lui Mnesarhos. După aceea, ajungând liber, a strâns bogăţii mari şi după ce s-a îmbogăţit s-a întors în patria lui; aici a clădit o casă pentru adunările bărbaţilor, în care se spune că îi primea şi îi punea pe fruntaşii ţării să benchetuiască, învăţându-i că nici unul dintre urmaşii lor nu vor muri, ci vor merge într-un loc anume unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bunătăţile. În vreme ce săvârşea cele amintite şi spunea lucruri de felul acesta, el a poruncit să i se construiască o locuinţă sub-pământeană. Când a fost gata, Zalmoxis a dispărut din mijlocul tracilor şi, coborând în locuinţa lui de sub pământ, a trăit acolo vreme de trei ani. Tracii doreau mult să-l aibă, jelindu-l ca pe un mort. În al patrulea an, el le-a apărut şi, astfel, Zalmoxis făcu vrednice de credinţă învăţăturile lui. În privinţa lui Zalmoxis şi a locuinţei sale subpământene, nici eu nu resping cele spuse, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare însă că el a trăit cu mulţi ani înainte de Pitagora. Fie Zalmoxis om ori vreun daimon de-al geţilor, să-i fie de bine.” (Herodot, Istorii, IV, 94, 95).

Retras pentru desăvârșire, Zalmoxis se simte pătruns întru totul de suflul divin și se arată în cel de-al patrulea an. Zalmoxis își anunţă ziua când va ieși din peșteră prin diferite viziuni și anumite vise premonitorii, pe care Marii Preoți le primesc cu multă bucurie, căci nimeni nu mai știa dacă trăiește, deoarece peștera fusese astupată, fiind lăsat doar în partea de sus un ochi de lumină, ca o mică fereastră, prin care i se lăsa săptămânal hrană. Nimeni nu avea voie să intre până când el nu ar fi dat un semn, aşteptând conform prezicerii lui, să iasă în al patrulea an.

Profetul vieții fără de sfârșit iese din peștera Polovragi, înconjurat de lacrimile de fericire ale oamenilor și le demonstrează tuturor tracilor, prin diferite miracole, că este unit în spirit cu Dumnezeu. Atinsese nemurirea spirituală. Era propriul exemplu de urmat pentru toți tracii. Acum aveau un model divin. Astfel este declarat Zalmoxis zeu, Zeu – Sfânt sau întruparea lui Dumnezeu pe pământ.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie