Să-i furăm capul genialului compozitor Haydn pentru a-i studia mintea!

Joseph Haydn, un îndrăgit muzician – primul mare maestru al simfoniei şi cvartetului, căruia Mozart îi spunea „Papa Haydn” – a murit la 31 mai 1809, la 77 de ani. Unsprezece ani mai târziu, sicriul lui Haydn trebuia mutat din mormântul iniţial de la Viena la Eisenstadt, un oraş la 35 de kilometri sud-est, unde locuise timp de treizeci de ani. Dar, înainte de a face această mutare, sicriul a fost deschis, dezvăluind asistenţei oripilate faptul că, sub peruca albă a compozitorului, nu era nimic.

O anchetă judiciară a condus la un dubios cerc frenologic vienez al discipolilor unui oarecare Franz Joseph Gall. Ei susţineau că facultăţile spirituale şi mentale pot fi deduse studiind mărimea şi forma creierului şi a craniului. În 1802, aşa-zisul „sistem Gall“ fusese interzis prin decret imperial. Interdicţia, însă, nu i-a descurajat pe aderenţii acestei bizare pseudoştiinţe, şi au continuat să circule zvonuri despre morminte profanate de căutătorii de capete.

Deşi doi dintre frenologi au recunoscut că temporar au fost în posesia capului lui Haydn, poliţia austriacă nu a reuşit să-l găsească. Pur şi simplu dispăruse.

În 1895, craniul lui Haydn – după mai multe „opriri” pe drum — a apărut printre obiectele unui profesor de anatomie. La moartea acestuia, fiii lui au dăruit relicva Societăţii Prietenilor Muzicii. Au mai trecut apoi încă 59 de ani până când aceste ciudate peregrinări s-au încheiat, şi în cele din urmă craniul şi trupul lui Haydn au fost reunite.

Leave a Reply

Copy Protected by Computer Tech Tips's Prevent Wordpress CopyProtect Blogs.