Maşina de citit gândurile a fost realizată în anii ’50 cu ajutorul unei tehnologii împrumutate de la extratereştrii de pe Sirius?

În anii ’50, corporaţia ITT dezvoltase foarte mult tehnologia senzorilor, încât aceasta putea permite cu uşurinţă afişarea pe un monitor a tot ceea ce o persoană gândea. La modul esenţial vorbind, aceasta era o maşină pentru „citit” mintea, care opera pe principiul preluării funcţiilor de natură electromagnetică ale fiinţei umane şi traducerea lor într-o formă inteligibilă.

Era un mecanism aparent simplu, ce consta dintr-un scaun pe care se aşeza o persoană. Bobinele care serveau drept senzori erau plasate în jurul scaunului. Mai existau trei receptoare, şase canale şi un computer Cray 1 care urma să afişeze pe un monitor care erau gândurile acelei persoane.

Modul în care a fost concepută această tehnologie este încă un mister. S-a sugerat că cercetările au fost sprijinite de siriusieni, o rasă extraterestră care provine din sistemul solar numit Sirius. Această teorie susţine că extratereştrii au oferit ideile de bază, iar oamenii au continuat din acel punct.

Astfel, au fost aranjate trei seturi de bobine într-o piramidă care cuprindea scaunul respectiv. Mai exista o bobină în zona de vârf a piramidei, care era legată în paralel cu bobinele de la baza ei. Persoana era aşezată în interiorul câmpului format de bobine. Cele trei seturi de bobine erau conectate la trei receptoare radio diferite (Hammerland Super ProP 600’s) şi la şase ieşiri. Un detector de lungime de bandă independent, care avea un sistem de referinţă variabil, furniza şase ieşiri de la cele trei receptoare. Trei dintre ele erau pe partea lungimii de bandă dedesubtul undei purtătoare, iar celelalte trei se aflau pe partea lungimii de bandă deasupra undei purtătoare. Acest dispozitiv ridică însă o întrebare foarte importantă. Dacă respectivul ansamblu electronic „citea” gândurile, ce utiliza unda purtătoare pentru a realiza aceasta?

Cu ajutorul unui oscilator, detectorii din receptoare erau capabili să fixeze pe loc un semnal eteric care era preluat iniţial de bobine. Nu exista, de fapt, o undă purtătoare aşa cum în mod normal o cunoaştem noi. Detectorii se fixau asupra vârfului de semnal care era iniţial preluat de bobinele din cele trei seturi de frecvenţe pe care erau acordate receptoarele.

În această fază, echipa de cercetare a reuşit să detecteze semnale care reprezentau funcţii comparabile cu cele ale minţii umane. Semnale solide care semănau cu gândurile unei persoane proveneau, de fapt, din receptoare. Acest dispozitiv citea aura umană, care este un cuvânt cu care mediumii şi metafizicienii obişnuiesc să descrie câmpul electromagnetic ce înconjoară corpul uman. În acelaşi mod în care vorbirea umană este propagată prin unde radio, acest dispozitiv propaga gândurile (care teoretic se manifestă în aură). Cele şase canale de ieşire de la receptoare erau conectate la un convertor digital (transformând semnalul în limbaj de calculator) şi apoi erau interconectate la un calculator. Un computer Cray 1 era folosit pentru decodificarea semnalului interceptat de receptoare.

După multe cercetări s-a ajuns în situaţia în care computerul putea lista chiar un întreg dialog mental. Acesta era „dialogul” curent al subiectului care gândea. După şi mai multe eforturi, s-a ajuns la performanţa în care subiectul vizualiza ceva şi pe monitorul calculatorului apărea o imagine. Îmbunătăţirile tehnologiei au făcut posibilă reprezentarea în 3D a aspectelor auditive/vizuale (ale gândurilor subiectului), ce apăreau pe monitorul calculatorului şi puteau astfel să fie listate.

2 Comments

Leave a Reply

banner