Mărturia halucinantă (dar, sub jurământ) a unui preot suedez: “Soţia mea a ajutat la naştere pe o femeie-trol, adică o fiinţă supranaturală care trăieşte în păduri!”

trol 30Iată în continuare o povestire extrem de stranie de acum 350 de ani… unii, când o s-o citească, poate o să râdă de întreaga relatare, dar eu cred că ar trebui să luăm puţin mai în serios lucrurile “paranormale”, situate la graniţa ştiinţei, pe care nu suntem în stare să le explicăm. Povestea este, de fapt, o declaraţie făcută sub formă de jurământ de un preot suedez:

“În 1660, eu şi soţia ne dusesem la ferma care se afla la vreo trei sferturi de milă de Ragunda. Într-o seară, târziu, şedeam şi discutam când la uşă a apărut un omuleţ care a rugat-o pe soţia mea să se ducă şi să o ajute pe femeia lui, care se afla în chinurile facerii. Tipul era scund de talie, avea tenul măsliniu şi purta haine vechi, de culoare cenuşie. Eu şi soţia mea l-am privit puţin timp – cu mirare – pe vizitator, căci ne-am dat seama că era un trol (pitic).

Noi auzisem că asemenea făpturi, pe care ţăranii le numesc “vettar”, duhuri care obişnuiau să se aciuiască în fermele unde recolta nu era strânsă, iar gospodarii lipseau de acasă. Dar când el şi-a repetat rugămintea încă de patru sau cinci ori, mai întâi ne-am amintit de necazurile suferite de săteni din pricina acestor Vettar, când le vorbiseră cu cuvinte urâte şi îi trimiseseră «la draci»; apoi m-am hotărât să rostesc o rugăciune, să binecuvântez soţia, rugând-o în numele Domnului să se ducă împreună.

Ea a luat în grabă nişte cârpe vechi şi a plecat cu omuleţul, iar eu am rămas singur. Când s-a înapoiat ea mi-a spus că îndată ce ajunsese afară, la poartă, cu omuleţul, s-a simţit parcă purtată pe aripi de vânt şi curând a ajuns la o locuinţă unde, în colţul unei cămăruţe întunecoase, femeia trolului zăcea în pat, zbuciumându-se în chinuri mari. Soţia s-a dus la ea şi a ajutat-o să aducă pe lume copilul, la fel cum nasc toate fiinţele omeneşti.

Omuleţul a poftit-o să mănânce ceva, dar soţia mea a refuzat. Atunci, el i-a mulţumit, a însoţit-o afară şi din nou a fost purtată de vânt până acasă, unde a ajuns la 10 noaptea. A doua zi, pe când făcea curat, soţia mea a găsit pe policioară nişte bani vechi şi mai mulţi arginţi, puşi acolo probabil de Vettar. Semnez cu propriul nume, ca să adeveresc cele întâmplate. Ragunda, 12 aprilie 1671″.

P.S. Vă reamintesc că trolul este, conform mitologiei scandinave, un gnom (pitic zburdalnic) care trăieşte în păduri.

Leave a Reply

Copy Protected by Computer Tech Tips's Prevent Wordpress CopyProtect Blogs.