Legenda descoperirii Chivotului Legii de către cavalerii templieri. A fost scris Chivotul în limba atlanţilor?

Un cavaler francez primeşte o vizită de la un “înger al lui Dumnezeu” pentru a dezgropa Chivotul Legii

În anul 1094 d.Hr., cavalerul francez Bernard de Clairvaux, canonizat mai târziu de către colegiul papal în semn de recunoştinţă (Sfântul Bernard), mergea cu suita sa în capela castelului în care trăia, pentru a se ruga. Însă în această zi trebuia să fie altfel. Dintr-un impuls interior, Bernard a rămas singur ceva mai mult în capelă decât ceilalţi şi a avut o viziune. După spusele sale, în această viziune i-a apărut „un înger al lui Dumnezeu” şi i-a spus să meargă la Ierusalim în Ţara Sfântă şi să dezgroape „chivotul legii”, ascuns de regele Solomon într-o criptă la locul de întemeiere – un templu aflat în apropiere de Domul Stâncii – şi să-l transporte cu un vas în Franţa.

Din scrierile lui Bernard de Clairvaux aflăm că el a primit misiunea ca, după luarea în stăpânire a „chivotului legii”, să-l transporte în sudul Franţei, în apropiere de oraşul Nisa de astăzi.  Şi când va aduce acolo chivotul legii, într-un loc anume unde se găseşte o grotă, să construiască o piramidă după dimensiuni determinate şi orientată după puncte cardinale precise.

Dar de ce atâta osteneală?

Bernard a declarat că sensul şi scopul acestei misiuni trebuie înţelese aşa cum i-a comunicat îngerul, pentru a integra din nou conţinutul “chivotului legii” în conştiinţa oamenilor, întrucât omenirea este iarăşi matură să înţeleagă, iar oamenii pot recunoaşte că Dumnezeu există în mod real ca individualitate şi că sufletele lor au fost create prin forţa ideilor lui Dumnezeu. În continuare, îngerul i-a spus că în „chivotul legii” este scrisă învăţătura despre raţiunea şi ţelul tuturor fiinţelor – aşa cum a fost ea împărtăşită omenirii pentru ultima dată în urmă cu mii de ani.

Cavalerul francez şi cu papa hotărăsc “eliberarea” Ierusalimului

Deoarece însă pe atunci Ierusalimul era ocupat de arabii selgiucizi, prin urmare aparţinea Islamului, creştinilor nu le era permis să viziteze „locurile sfinte”. Ce era, aşadar, de făcut? Întrucât Chivotul Legii nu s-ar fi mişcat în niciun caz de la sine din locul în care era ascuns, trebuia găsit un drum pentru a se ajunge la locul menţionat. De aceea, Bernard de Clairvaux a decis să-i destăinuie papei de atunci, Urban al II-lea, misiunea şi viziunea sa, după care s-a luat hotărârea de a chema creştinii la un „război sfânt” şi în acest fel să se ajungă la Ierusalim.

După ce Bernard de Clairvaux a mai dezvăluit secretul şi altor opt cavaleri, printre care se număra şi Hugues de Payns, pentru a incita poporul, la 23 noiembrie 1095, la Clermont, în faţa unei uriaşe mulţimi de oameni, papa Urban al II-lea a afirmat că necredinciosul popor al perşilor a trecut prin foc şi sabie, a pustiit, jefuit şi pângărit „locurile sfinte” din „Ţara Sfântă”. În această zi, după cum relatează la unison istoricii, papa a reuşit să aducă mulţimea într-o asemenea stare de furie, încât după chemarea sa de a elibera „locurile sfinte” de barbarii păgâni, credincioşii se aruncau la pământ recunoscându-şi păcatele şi strigau: „Ucideţi-i pe păgâni!” Apoi le-a arătat o cruce şi le-a cerut s-o fixeze pe umeri şi pe piept, ceea ce trebuie să le amintească de faptul că, dacă vor trebui să moară pentru Cristos, vor ajunge în Împărăţia Cerurilor.

Primele cruciade

Acest mesaj a străbătut ţara ca o furtună – pretutindeni oamenii au început să-şi coasă pe haine cruci din stofă şi s-au îndreptat în goană spre Koln, deoarece aflaseră că acolo, sub conducerea fanaticilor religioşi, mari mase de oameni se adunaseră într-o armată. Astfel, în martie 1096 s-a pus în mişcare de la Koln, un prim val de aproximativ o sută de mii de oameni – compus mai ales din bărbaţi, femei şi copii săraci şi, în plus, neînarmaţi -pentru a elibera „Ţara Sfântă”. La prima ei cruciadă, această adunătură scăpată complet de sub control a început să dărâme aşezările evreieşti, să jefuiască şi să măcelărească oamenii, ajungând însă oricum până spre Asia Mică. La Civetot au căzut într-o cursă a turcilor şi acolo au fost măcelăriţi, supravieţuind circa 3.000.

Acestei prime cruciade, care luase fiinţă spontan doar la chemarea papei Urban al II-lea, i-a urmat o a doua, respectiv prima armată de cavaleri organizată a creştinilor, care la Crăciunul anului 1096 era condusă spre Orient de către prinţi europeni. Armata cruciaţilor a ajuns la porţile Ierusalimului abia la 7 iunie 1099 – prin urmare, aproape trei ani mai târziu.

La 15 iulie 1099 Bernard de Clairvaux, care conducea împreună cu Hugues de Payns armata cruciaţilor, l-a convins pe guvernatorul egiptean să capituleze, el şi suita sa fiind liberi să plece. Cu populaţia Ierusalimului, dimpotrivă, s-a procedat cu mai puţină bunăvoinţă: după plecarea guvernatorului, cruciaţii „creştini” i-au măcelărit pe aproape toţi locuitorii Ierusalimului, putându-se vorbi de aproximativ 50.000 de victime. Cruciaţii au luptat până în anul 1114, în total, 18 ani şi au recucerit pentru creştinătate aproape întreaga „Ţară sfântă”.

Cavalerul Bernard găseşte Chivotul Legii în Ierusalim

După ce în Ierusalim se instalase din nou liniştea, Bernard de Clairvaux, împreună cu ceilalţi opt cavaleri, a mers la locul care i se arătase în viziune şi acolo au găsit o criptă pe care au început s-o cerceteze. Mai întâi au găsit multe sculpturi şi alte obiecte religioase. După ce însă au pătruns mai adânc în criptă, într-o altă încăpere au găsit aşa-numitul Chivot al Legii, 19 sarcofage din piatră. Acestea erau umplute cu suluri din piele, acoperite cu semne grafice şi desene. În afară de acestea, în sarcofage se găseau mostre din materiale astăzi încă necunoscute, precum şi cristale şlefuite într-un anumit fel, aparate mecanice cu scopuri necunoscute în acel timp şi multe alte obiecte necunoscute oamenilor de atunci. Apoi au închis din nou cripta, aşteptând cel mai bun moment pentru a le transporta.

Cum a luat naştere gruparea Cavalerilor templieri?

După victoria finală, sub Godefroy de Bouillon a fost proclamat „Regatul Ierusalimului”, iar după ce Godefroy a murit un an mai târziu, fratele său Baudouin a devenit noul rege al Ierusalimului. Baudouin întâiul a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 1118. Deja în timpul regenţei sale trebuie să fi avut loc un schimb intens şi în parte secret cu Franţa.

Printre nobilii armatei cruciaţilor se afla deja amintitul cavaler Hugues de Payns, nepot al influentului conte Hugues de Champagne, unul dintre inspiratorii acestei acţiuni comune. Hugues începuse cruciada împreună cu prietenul său mai în vârstă cu patruzeci de ani şi mentor, Jean de Vezelay, un călugăr benedictin hirotonisit, din Burgundia. Călugărul-cavaler Ioan, în vârstă de şaizeci de ani, a rămas în Ierusalim, urmând să fie cunoscut mai târziu ca Ioan de Ierusalim, misticul autor de profeţii misterioase, înţelese mult timp numai în cercurile iniţiaţilor. Acesta – la fel ca Nostradamus – dăduse o formă versificată unei părţi a cunoştinţelor descoperite, spre a pregăti oamenii pentru ceea ce s-ar putea întâmpla cândva.

Noul rege Baudouin al II-lea a sprijinit gruparea care se autointitula „Cavalerii sărmani ai lui Christos şi ai Templului lui Solomon”pe care i-a adăpostit în palatul de pe muntele Templului, în mod sigur nu fără motiv! Astfel a apărut şi numele de „cavalerii templieri”. Hugues de Payns a devenit primul Mare Maestru al Ordinului templierilor.

În 1119, Chivotul Legii a fost adus în Franţa

În anul 1119, sarcofagele au fost aduse în cele din urmă de către templieri la Mont Chauve în apropiere de Nisa, aşa cum se ceruse în mesaj. Acolo, într-un anumit loc, după indicaţiile primite de Bernard de Clairvaux, din pietrele muntelui, deasupra grotei, templierii au construit o pirâmidă care există şi în ziua de astăzi, deşi abia mai poate fi recunoscută ca atare şi la care se ajunge cu greutate.

În Chivotul Legii s-au găsit texte de origine atlantă

Cavalerii au transportat totul în piramidă şi au început să studieze conţinutul sarcofagelor şi textele. A existat numai o problemă – totul era redactat într-o scriere necunoscută, despre care mai târziu avea să se constate că la origine era atlantă. Printre obiectele găsite au fost şi hărţi vechi. O copie a uneia dintre aceste hărţi vechi a fost descoperită mai târziu la Constantinopol: senzaţionala hartă a lumii a lui Piri Reis, care pe lângă Europa şi Africa, reprezintă şi America de Nord şi de Sud, precum şi Antarctica fără gheaţă.

Bernard de Clairvaux a primit un alt mesaj ceresc prin care i s-a transmis cum să deschidă piramida câmpului spiritual cosmic (Cronica Akasha), prin care i s-a relevat mersul întregii geneze, de la început până la sfârşit, prin aceasta fiind transpus în situaţia nu numai să înţeleagă legile spirituale, ci şi să descifreze scrisul şi limba atlanţilor. Astfel, numai el şi însoţitorii săi – cărora le-a putut face înţeles conţinutul – au putut să valorifice şi să folosească ştiinţa atlantă. Atlanţii îşi construiseră întreaga ştiinţă pe o limbă-piramidă, un gen de limbă-universal geometrică, întrucât nu ştiau cine va da într-o zi peste scrierile lor şi ce limbă se va vorbi atunci. Iar cine deţine această cheie, acela poate să descifreze în orice limbă orice literă şi orice nume, în cea mai adâncă semnificaţie pentru viaţă.

În Chivotul Legii se găseşte trecutul şi viitorul omenirii

Prin urmare, aşa se face că templierii au aflat despre această ştiinţă şi au primit informaţii despre planul creaţiei, înţelegând mecanismele pe care le ascunde viaţa în ea. Înainte de toate, ceva a fost însă de cea mai mare importanţă: în texte a fost menţionată întreaga istorie a omenirii – inclusiv viitorul nostru – şi s-a stabilit că aceasta coincide cu Apocalipsa după Ioan, ceea ce înseamnă că într-un fel civilizaţia noastră va lua sfârşit sau mai bine zis va fi distrusă, aşa cum stă scris în apocalipsă.

Leave a Reply

Copy Protected by Computer Tech Tips's Prevent Wordpress CopyProtect Blogs.