Incredibil, dar China a fost condusă în prosperitate, timp de 1300 de ani, cu ajutorul unui oracol al carapacei de broască ţestoasă!

Cultura chineză este una dintre cele mai vechi ale umanităţii. Înalta ei dezvoltare datează din epoci când locuitorii Europei încă mai tremurau şi se înghesuiau unii într-alţii prin peşteri, de frica fulgerului şi a tunetului. O lungă epocă de înflorire a civilizaţiei, plină de mari realizări şi caracterizată printr-o viaţă socială stabilă, este epoca bronzului (3000 – 1700 î.Hr.). Este pusă în legătură cu ascensiunea dinastiei Shang, care a domnit în regiunea Fluviului Galben Hoangho şi în podişul Tsinghai.

Sub dinastia Shang s-au dezvoltat oraşele, s-a ameliorat agricultura şi s-a introdus un sistem de aprovizionare cu cereale. Guvernul, administraţia şi celelalte autorităţi au acţionat cu remarcabilă eficienţă, sensibilitate şi corectitudine. Dar, administraţia ţării se baza pe ceva care determina totul în viaţa chinezilor: „oracolul carapacei de broască ţestoasă”. Acesta era transmiţătorul deciziilor luate de armoniile Universului. Aceste decizii erau luate în serios şi executate ad litteram într-un mod pe care noi nu ni-l putem imagina. Instrumentul lor era atotputernicul împărat. În conformitate cu indicaţiile oracolului, el numea funcţionari, emitea legi, punea să se construiască străzi, edificii, poduri şi altele, veghea asupra comerţului, agriculturii, meseriilor şi ştiinţelor, declara sau isprăvea războaie. Nu exista chestiune pe care împăratul s-o rezolve în funcţie de opinia lui sau chiar de întâmplare.

În fiecare zi, împăratul lua parte la ritualurile de prezicere, care întotdeauna durau mai multe ore. Nicio problemă nu era ocolită. Fie la desfăşurări de campanii, proiectări de construcţii, elaborări de ordonanţe administrative, strângeri de recolte, fie la orice altceva, ultimul cuvânt îl avea în permanenţă oracolul. Dacă voia să ştie totul despre vise, boli, naşteri, decese, despre fidelitatea concubinelor sale sau despre nevoile poporului său, împăratul nu avea decât o sursă de informare. Pentru oracolul imperial era nevoie de asemenea cantităţi de broaşte ţestoase, încât ele trebuiau aduse din cele mai îndepărtate cantoane ale Chinei.

Supuşii împăratului aveau şi ei un necesar considerabil de carapace de broască ţestoasă, pentru că oracolul era centrul de gravitaţie al vieţii publice şi private. El penetra toate faţetele întregii civilizaţii şi reprezenta pentru fiecare membru al popoarelor Shang evenimentul central al vieţii. Fără oracol nu s-ar fi putut imagina nici evoluţia bună a recoltei sau maturizarea fructelor, nici încheierea unei afaceri, procrearea unui urmaş sau construirea unui edificiu. El hotăra asupra vieţii şi morţii, asupra fericirii şi nefericirii oricui, de la sugar până la moşneag. Îl găseai în fiecare casă, în fiecare palat, în orice piaţă, peste tot. Fără oracol nu se făcea nicio mişcare, şi acest lucruri trebuie înţelese ad litteram.

„Mintea lucidă” îşi spune că o cultură, construită exclusiv pe interpretarea semnelor de pe carapacea unei broaşte ţestoase, trebuie ca în termenul cel mai scurt să se cufunde în haos. Culmea este că epoca Shang este epoca uneia dintre cele mai importante supercivilizaţii timpurii. A durat mai mult decât imperiul mondial britanic, iar ezoterica ei perspectivă universalistă cu efectele ei practice a fost mai longevivă decât ştiinţa postrenascentistă. Secole de-a rândul, oamenii epocii Shang au avut o structură statală stabilă cu o calitate a vieţii personale unică în lumea de-atunci.

Arhivele cu carapace de broaşte au fost şi sunt pentru savanţii perioadelor mai târzii nişte inestimabile izvoare de cunoaştere. Şi anume datorită uriaşelor cantităţi de carapace şi a informaţiilor imprimate pe ele cu privire la evenimente politice, decizii imperiale, meteorologie şi anotimpuri, naşteri şi decese, campanii războinice şi căsătorii, tradiţii, datini, mod de viaţă, contacte cu alte popoare şi achiziţii ştiinţifice (o inscripţie vorbeşte chiar de apariţia unei nave pe firmament). S-au descoperit uriaşe sisteme de depozitare a carapacelor pe care scribi infatigabili au consemnat rezultatele unor anchete. În special lingviştilor, etnologilor şi sinologilor, acestea le-au făcut servicii inestimabile, întrucât cele aproximativ 3 000 de semne gravate pe carapace reprezintă forma originară a scrierii chineze.

Leave a Reply

banner