Brian Desborough, un fost specialist care a lucrat la gigantul aeronautic Boeing, împreună cu un grup de fizicieni au lansat un studiu independent care avea să explice numeroasele anomalii de pe Pământ şi alte planete din sistemul solar care nu puteau fi explicate de fizica ştiută. Astfel, ei afirmă că în jurul anului 5000 î.Ch. un corp uriaş, numit acum Jupiter, îşi croia drum prin sistemul solar. Acesta a împrăştiat planetele exterioare, explicând astfel prezenţa actuală a anomaliilor de direcţie, de spin şi viteză. Jupiter s-a ciocnit cu o planetă care orbita între locul unde se află acum Marte şi Jupiter, iar resturile acestei planete, susţin ei, se pot vedea ca centura de asteroizi care ocupă spaţiul dintre Marte si Jupiter.

Fizicienii de la Boeing au sugerat că o parte din Jupiter s-a desprins la impactul cu o altă planetă, ceea ce astăzi numim Venus. Ea a fost proiectată apoi spre Marte, distrugând atmosfera şi viaţa de pe această planetă (misiunea Marş Pathfmder a stabilit că rocile marţiene de suprafaţă nu sunt destul de erodate pentru a avea o vechime de 10.000 de ani). După ce a devastat Marte, cometa Venus a fost prinsă de atracţia gravitaţională a Pământului. S-a rotit de câteva ori în jurul planetei noastre, producând unda de maree şi dezastrele care au pus capăt „Epocii de Aur” şi aruncând mari cantităţi de gheaţă ionizată la poli; apoi a ajuns pe orbita sa actuală ca planeta Venus. Astfel, poate fi explicat îngheţul subit al mamuţilor în plin proces de hrănire, deoarece gheaţa nu s-a format gradat, ci instantaneu. Vechile legende şi mituri despre sfârşitul „Epocii de Aur” sunt confirmate în întregime prin explicaţia ştiinţifică a efectelor geologice şi de mediu ale acestei „peregrinări” a lui Venus.

Aceiaşi fizicieni spun că Pământul era mult mai aproape de Soare înainte de aceste evenimente şi că Marte orbita în zona unde se află acum Pământul. Doi savanţi independenţi, dr. C.J. Hyman şi C. William Kinsman, sugerează că Pământul avea odinioară orbita prezentă a lui Venus, iar Marte pe cea a Pământului. Vechi legende descriu că zilele de pe Pământ erau cândva mai scurte decât acum şi că durata medie de viaţă a oamenilor era mult mai mare.

Dacă, aşa cum se susţine, marile canioane de pe suprafaţa lui Marte au fost produse de torente masive de apă, atunci ar fi trebuit să existe un climat mai cald, deoarece astăzi este atât de rece, încât apa ar îngheţa imediat, iar atmosfera de vacuum ar vaporiza instantaneu apa. Orbita mai apropiată de Soare, spune Desborough, ar fi necesitat ca mai întâi rasele de pe Pământ să fie negre, cu pigmentaţie necesară pentru a suporta razele mai puternice ale Soarelui. Analiza unor vechi schelete ce au fost descoperite lângă Stonehenge şi pe coasta de vest a Franţei a arătat că acei oameni aveau trăsături nazale asemănătoare femeilor africane. Vechi scrieri, statui şi descrieri artistice din întreaga lume sugerează şi ele că exista o rasă neagră în acele vremuri îndepărtate.