Două accidente similare care arată că noi, oamenii, suntem victimele unui “joker cosmic”

Mulţi oameni cred că omenirii i s-a dat libertate de voinţă şi că, din ziua în care ne naştem, noi toţi pornim în viaţă de la o pagină albă. Alţii, îndeosebi cei care aderă la concepţiile despre soartă şi destin, sunt convinşi că viitorul fiecăruia din noi este deja trasat în nu se ştie ce mod tainic şi că trecerea noastră prin viaţă – şi întâlnirea, în cele din urmă, cu moartea – este cumva predestinată de către o autoritate superioară.

Numeroasele exemple din viaţa reală par să arate că unele coincidenţe realmente înspăimântătoare se petrec mult mai frecvent decât se presupune în general şi rămân neobservate pur şi simplu pentru că persoanele implicate sunt mai puţin cunoscute. De fapt, uneori s-ar părea că soarta pătrunde în vieţile noastre înveşmântată ca un macabru joker cosmic urmărind să-şi transforme victimele umane în bieţi nebuni trişti.

Iată doar un caz ciudat. La 21 iulie 1975, un ziar englezesc local, “Liverpool Echo”, a relatat cum doi fraţi fuseseră ucişi în accidente distincte survenite la un interval de un an. Intitulat “Cea mai crudă glumă a sorţii”, articolul începea descriind cum cei doi bărbaţi, ambii între douăzeci şi treizeci de ani, fuseseră ucişi în timp ce mergeau cu motoreta pe aceiaşi stradă; în amândouă cazurile, celălalt vehicul implicat în fatala coliziune era unul şi acelaşi taxi condus de acelaşi şofer şi – cel mai uluitor amănunt dintre toate – în ambele împrejurări, purta acelaşi pasager.

Acest ultim amănunt părea cu precădere straniu deoarece respectivul pasager nu era un utilizator obişnuit de taxiuri şi, în intervalul dintre cele două accidente nu mai călătorise pe strada aceea. În sfârşit, pentru a completa ciudăţenia, ziarul “Echo” relata că amândoi fraţii se întâlniseră cu moartea la aproximativ aceiaşi oră din zi, şi exact la aceiaşi dată, la un interval de exact doisprezece luni.

One Response

Leave a Reply

Copy Protected by Computer Tech Tips's Prevent Wordpress CopyProtect Blogs.