Codex Gigas, „Biblia diavolului”, a opta minune a lumii

7.510 vizualizari

codex-gigasDatorită mărimii sale impresionante, a grosimii, a celor 624 de pagini pe care le conţine şi a greutăţii sale de 75 de kilograme, Codex Gigas, a fost considerat ”a opta minune a lumii”. Coperţile groase din lemn sunt îmbrăcate în piele şi acoperite cu ornamente de metal, iar pentru cele 320 de foi de pergament, se spune că, s-a folosit pielea a 160 de animale. Cât priveşte conţinutul, pe lângă textul integral în limba latină al Bibliei, Codex Gigas mai adăposteşte fapte istorice, manuale de botanică, leacuri pentru boli grave, lecţii de spiritualitate, reţete medicale pentru diverse afecţiuni, incantaţii şi chiar soluţii pentru probleme de genul cum să dai de urma unui hoţ. Manuscrisul include şi Vechiul şi Noul Testament, dar şi alte texte de mare valoare istorică, cum ar fi „Chronica Boemorum” (Cronica cehilor), redactată în latină în secolul al XII-lea, şi scrierile istoricului Flavius Jozef.

De ce a fost numit „Biblia diavolului”?

codex-gigas-2Codex-ul a fost supranumit ”Biblia diavolului” deoarece este singura Biblie care include un portret imens al Satanei, jumătate om jumătate bestie, cu gheare, copite despicate şi o limbă uriaşă. Lucrarea este opera unui singur călugar, care a fost şi copist şi grafician şi care a trăit la mănăstirea din Podlazice, locaş distrus în secolul al XV-lea, în timpul războiului religiilor.

Studii recente susţin teoria conform căreia cartea a avut un singur scrib care a folosit un singur tip de cerneală şi, în realitate, a avut nevoie de 25-30 de ani pentru a-şi finaliza opera.

Scris într-o singură noapte

Potrivit legendei, autorul ”Bibliei diavolului”, posibil un călugăr pe nume Hermann Inclusus, care a ales o viaţă solitară în urma încălcării unei reguli a ordinului din care făcea parte, ar fi fost condamnat la moarte prin jupuire pentru o crimă gravă. Pentru a i se ierta păcatele, stareţul mănăstirii i-a cerut să creeze o operă într-o singură noapte prin intermediul căreia mănăstirea să rămână în istorie. Se crede că autorul manuscrisului a trebuit să-i ceară diavolului ajutor pentru a-şi respecta promisiunea. Odată ce lucrarea a fost finalizată, autorul ei a inclus în manuscris şi o imagine a diavolului care l-a ajutat să îşi îndeplinească sarcina.

Unde se află manuscrisul în prezent?

De la mănăstirea benedictină Podlazice, manuscrisul a ajuns în biblioteca mănăstirii benedictine din Brevnov, pentru ca între 1477 şi 1593 să-şi continue aventura în biblioteca unei mănăstiri din Broumov. A ajuns la Praga, ca parte din colecţia lui Rudolf al II-lea, de unde, la sfârşitul războiului de 30 de ani, ia drumul nordului, petrecându-şi maturitatea în Biblioteca Regală din Stockholm. Din 1649, de când e aici, Biblia Diavolului nu a plecat decât de două ori: o dată la Metropolitan Museum, din New York, în 1970, şi în ’99, la Berlin. Din septembrie 2007 însă până la sfârşitul anului 2007, Biblia Diavolului a revenit la Praga.