O imagine completă asupra civilizaţiilor extraterestre avansate: tehnologiile şi capacităţile lor

“Oricare tehnologie avansată nu poate fi distinsă de magie”, a scris cu mult timp Arthur C. Clarke. În acest articol vom analiza cine ar putea exista în Universul nostru și ce fel de tehnologie avansată ar putea avea.

“În curând, vom afla că există sute de exoplanete de dimensiuni pământești, aproape gemeni cu Terra noastră. Acest lucru ne poate duce într-o nouă eră în relația noastră cu Universul: nu vom mai vedea cerul nopții în același mod vreodată”, a spus celebrul dr. Michio Kaku.

Pe aceste planete asemănătoare Pământului s-ar putea să existe fiinţe asemănătoare nouă sau poate chiar cu totul diferite, fiind poate mult mai avansate decât noi, când vine vorba de tehnologie. Așadar, s-ar putea să ne întrebăm cât de avansată ar fi tehnologia civilizațiilor extraterestre.

Mai mulți oameni de știință, printre care dr. Micho Kaku, au discutat despre clasificarea civilizațiilor extraterestre. “Deși este imposibil să se prezică trăsăturile precise ale acestor civilizații avansate, liniile lor generale pot fi analizate folosind legile fizicii. Indiferent câte milioane de ani lumină ne despart de ei, aceştia trebuie să se supună legilor fizicii, care sunt acum destul de avansate pentru a explica totul, de la particulele subatomice la structura pe scară largă a Universului”, a spus acelaşi dr. Kaku.

Cum putem clasifica civilizațiile extraterestre?

În mod specific, putem clasifica civilizațiile prin consumul lor de energie, folosind următoarele principii:

1) Legile termodinamicii. Chiar și o civilizație avansată este legată de legile termodinamicii, în special cea de-a doua lege, și poate fi astfel clasificată prin energia pe care o are la dispoziție.

2) Legile unei materii stabile. Materia barionică (bazată pe protoni și neutroni) tinde să se adune în trei mari grupări: planete, stele și galaxii. (Aceasta este bine definită de produsul evoluției stelare și galactice, de fuziunea termonucleară, etc.) Astfel, energia lor se va baza pe cele trei tipuri distincte, iar acest lucru plasează limitele superioare ale ratei lor de consum energetic.

3) Legile evoluției planetare. Orice civilizație avansată trebuie să crească în consumul de energie mai rapid decât frecvența catastrofelor care le amenință supravieţuirea (de exemplu impactul meteoriţilor, erele glaciare, supernovele etc.). Dacă cresc mai încet, sunt condamnate la dispariție. Acest lucru stabileşte limitele matematice inferioare ale ratei de creștere a acestor civilizații.

Civilizaţiile Kardashev de tipul I, II şi III

Într-o lucrare publicată în 1964 în “Revista de Astronomie Sovietică”, astrofizicianul rus Nicolai Kardashev a spus că toate civilizaţiile extraterestre trebuie grupate în trei mari tipuri: de tip I, II și III, care şi-au însușit energiile planetare, stelare și, respectiv, galactice. El a calculat că întregul consum de energie al acestor trei tipuri de civilizație ar fi separate între ele de un factor de miliarde.

Astronomul Don Goldsmith ne amintește faptul că Pământul primeşte circa o miliardime din energia Soarelui, iar oamenii folosesc aproximativ o milionime din aceasta. Așadar, noi consumăm aproximativ un milion de miliarde din energia totală a Soarelui.

În prezent, întreaga noastră producție de energie planetară este de aproximativ 10 miliarde de miliarde ergs pe secundă. Dar creșterea noastră de energie este exponențială, și, prin urmare, putem calcula cât timp va dura să ne ridicăm la statutul de civilizaţie de tip I, II sau chiar III.

Fizicianul Freeman Dyson de la Institutul pentru Studii Avansate estimează că, în termen de 200 de ani, putem obţine de statutul de civilizaţie de tip I. S-a estimat astfel că am avea 3.200 ani pentru a ajunge la starea de civilizaţie de tip II și de 5.800 de ani pentru a ajunge la starea de civilizaţie de tip III.

Civilizaţia de tipul I

Civilizația de tip I este una cu adevărat planetară, care și-a însușit cele mai multe forme de energie planetare. Producția ei de energie poate varia de la mii până la milioane de ori mai mare decât producţia actuală a Terrei.

O civilizaţie adevărată de tipul I are suficientă energie pentru a modifica vremea. De asemenea, ea are suficientă energie pentru a modifica cursul cutremurelor, vulcanilor și de a construi orașe deasupra oceanelor lor. În prezent, producția noastră de energie încă nu ne califică să fim civilizaţie de tip 1, dar deja putem vedea semințele unei civilizații de tip I. Vedem începutul unei limbi universale, a unui sistem global de comunicare (Internet), a unei economii planetare și chiar începuturile unei culturi planetare.

Prin definiție, o civilizație avansată trebuie să crească mai repede decât frecvența catastrofelor care pun în pericol viața. Deoarece frecvenţa impactului cu meteoriții şi comete este o dată la fiecare câteva mii de ani, o civilizație de tip I trebuie să stăpânească călătoria spaţială, astfel încât să poată devia rocile spaţiale ameninţătoare. Erele glaciare pot apărea la câteva mii de ani, așa că o civilizație de tip I trebuie să învețe să modifice vremea, pentru a nu mai avea probleme de genul acesta.

Dar problema poluării globale este o amenințare mortală pentru acest tip de civilizație, necesitând neapărat un echilibru ecologic planetar. Probleme interne, cum ar fi războaiele reprezintă o amenințare serioasă, dar există timp suficient pentru a se rezolva conflictele rasiale, naționale și sectare.

Civilizaţia de tipul II

Cu outputul lor energetic comparabil cu cel al unei stele mici, aceste civilizaţii ar trebui să fie vizibile din spațiul cosmic. Dyson crede că o civilizație de tip II să poată construi chiar și o sferă gigantică în jurul stelei, pentru a-și folosi mai eficient producția de energie totală. Chiar dacă încearcă să-și ascundă existența, această civilizaţie trebuie, prin cea de-a doua lege a termodinamicii, să poată să emită căldură reziduală. Din spațiul cosmic, planeta lor poate străluci ca un ornament de pomul de Crăciun. Dyson a propus chiar căutarea emisiilor în infraroșu pentru a identifica aceste civilizații de tip II.

Poate că singura amenințare serioasă la civilizația de tip II ar fi o explozie a unei supernove din apropiere, a cărei erupție bruscă ar putea să ardă planetele din sistemul solar respectiv, ucigând toate formele de viață.

Civilizaţia de tipul III

Aceasta poate fi cea mai interesantă civilizație, pentru că este cu adevărat nemuritoare. Ea a epuizat puterea unei singure stele și a ajuns la alte sisteme solare.

Dacă s-ar confrunta cu pericolul exploziei unei supernove vecine, o civilizaţie de tipul III ar avea mai multe alternative, ca de exemplu terraformarea unui sistem solar din apropiere. Această civilizaţie ar putea folosi tehnologii fantastice pentru noi pentru a călători în întreaga galaxie, ca de exemplu utilizarea găurilor de vierme, dar şi o varietate de sisteme de propulsie pentru sonde cu viteză subluminică (cum ar fi motoare de fuziune cu jet de oxigen, motoare fotonice etc.)

Cea mai eficientă metodă a unei civilizaţii de tipul III pentru a explora spaţiul cosmic din galaxie este trimiterea de de sonde „Von Neumann“, cu capacitate de auto-replicare.

Sondele auto-replicante Von Neumann

 

O sondă Von Neuman este un robot ce este planificat să ajungă către sisteme solare îndepărtate, şi, odată ajuns acolo, va crea singur “ateliere de lucru” în care se va autoreproduce în mii de exemplare. Mai degrabă un satelit “mort” şi nu o planetă reprezintă destinaţia ideală pentru sondele Von Neumann, din moment ce ele pot ateriza şi decola cu uşurinţă, iar aceşti sateliţi nu prezintă eroziuni. Odată ajunse pe suprafaţa satelitului natural, sonda-robot se va folosi de depozitele de fier, nichel etc. ce să găsesc acolo, pentru a crea materia primă necesară construirii “fabricii de produs roboţi”. În acel loc, s-ar crea mii de sonde asemănătoare, care se vor răspândi în căutarea altor sisteme solare. Astfel, s-ar putea explora cât mai eficient întreg Universul.

Similar cu procesul prin care viruşii se răspândesc în întreg corpul, în întreg spaţiul cosmic ar putea exista milioane şi miliarde de sonde Von Neumann ce s-ar găsi în toate direcţiile. În acest fel, o galaxie cu un diametru de 100.000 de ani-lumină ar putea fi analizată complet în jumătate de milion de ani. Dacă o sondă Von Neumann ar găsi pe un sistem solar dovada unei vieţi primitive, ea ar putea sta într-o stare inactivă pe unul din sateliţi, aşteptând “activarea” până la punctul în care civilizaţia va evolua suficient pentru stabilirea primei colonii lunare. Un asemenea scenariu s-ar putea întâmpla şi în cazul nostru; e posibil ca o asemenea sondă Von Neumann de origine extraterestră să se găsească şi pe Luna noastră.

Sonda Von Neumann ar putea folosi trei scenarii de deplasare: prin zbor standard, prin utilizarea gravitaţiei imense din jurul unei stele (asemenea unei praştii) sau prin folosirea energiei rezultate din mişcarea stelei în jurul centrului galactic. Aceste ultime două manevre sunt de 100 de ori mai rapide şi mai eficiente decât zborul standard.

Mai există şi alte tipuri de civilizaţii extraterestre?

Membrii unor civilizații ipotetice de tip IV, V, VI, și așa mai departe, ar putea să manipuleze structurile din Univers pe scări mai mari și mai mari, cuprinzând grupuri de galaxii, clustere și superclusteri ale galaxiilor. Aceste civilizaţii, de la IV în sus (inclusiv) ar putea avea suficientă energie pentru a scăpa de moartea Universului nostru prin găurile negre.

3 Comments

Leave a Reply

Copy Protected by Computer Tech Tips's Prevent Wordpress CopyProtect Blogs.