Călătoria în timp: de la epopeea antică Mahabharata până în zilele noastre

Nu doar oamenii de ştiinţă explorează această posibilitate – călătoria în timp – despre care chiar însuşi marele Albert Einstein a spus că ar fi posibilă, dar şi alţi scriitori şi cutezători au susţinut ideea “fantastică” de-a lungul secolelor. Oricum, ideea călătoriei în timp există de mult timp.

Numeroase legende detaliază despre cum oamenii s-au pierdut în capcana timpului. Un exemplu de călătorie în timp poate fi găsit în epopeea antică indiană Mahabharata, despre care se spune că ar fi fost scrisă în secolul al VIII-lea î.Hr. În acest text vechi, regele Raivata se duce în ceruri către zeul-creator Brahma, întorcându-se pe Pământ câteva sute de ani mai târziu. Din acest text, rezultă că regele Raivata s-a deplasat în viitor cu ajutorul unui obiect zburător care a mers cu o viteză foarte apropiată de viteza luminii, aplicându-se astfel teoria relativităţii a lui Einstein: cu cât viteza se apropie mai mult de 300.000 km/s, cu atât timpul se scurge mai greu, iar, de exemplu, o călătorie de 1 zi într-un astfel de obiect de zburător, ar putea fi echivalentul a 10 ani sau a 50 de ani pe Pământ.

O relatare similară poate fi găsită şi în Coran. Acolo, găsim detalii despre un grup de oameni care s-au retras din calea persecuţiei şi, sub ghidarea lui Dumnezeu, s-au ascuns într-o peşteră. Acolo, ei au intrat într-un somn adânc, trezindu-se 309 ani mai târziu.

Alte relatări despre călătorii în timp pot fi găsite şi în alte povestiri antice, dar subiectul acesta a devenit mai popular în timpurile moderne. Poate că cel care a deschis apetitul a fost scriitorul H.G. Wells, cu faimosul său roman SF “Maşina timpului” din 1895. Protagonistul cărții este un inventator englez, identificat simplu de narator ca fiind călătorul în timp. Naratorul povestește prelegerile ținute de călător musafirilor pe care îi are săptămânal la masă, conform cărora timpul este a patra dimensiune, prin care se poate călători cu ajutorul unei mașini. El dezvăluie că a construit o mașină capabilă să transporte o singură persoană și revine săptămâna următoare cu o poveste incredibilă, devenind noul narator. Călătorul în timp testează dispozitivul cu o călătorie care îl poartă în anul 802.701, unde întâlnește o mică societate elegantă de androgini asemănători copiilor, eloii. Ei trăiesc în mici comunități aflate în clădiri futuriste, care se deteriorează, fără a lucra nimic și având o dietă fructivoră. Eforturile lui de a discuta cu ei sunt stânjenite de lipsa lor de curiozitate și disciplină, ceea ce îl duce la concluzia că sunt o pașnică societate comunistă, rezultatul cuceririi naturii cu ajutorul tehnologiei, lucru care a dus la o adaptare evolutivă în care forța și inteligența nu mai sunt avantaje pentru supraviețuire.

În timpurile noastre, povestiri similare despre călătorii în timp pot fi găsite pe Internet, în special pe YouTube. De exemplu, într-un articol foarte recent, din 17 noiembrie 2017 – EXCLUSIV! Presupusa călătorie în timp a unui fost ofiţer CIA din anul 1981 în 2118. Ce lucruri incredibile a văzut el acolo? – un fost ofiţer CIA pretinde că ar fi călătorit cu ajutorul unei maşini a timpului inventată de CIA din anul 1981 până în 2118.

Dar, călătoriile în timp există numai în legendele antice și în filmele de la Hollywood? Nu chiar aşa. Un profesor de fizică și matematică, Brian Greene, de la Universitatea Columbia și co-fondator al Festivalului Mondial al Ştiinţei, spune următoarele: Albert Einstein a arătat că, dacă ieșiți în spațiu și călătoriți aproape de viteza luminii, timpul va încetini. Atunci când vă veţi întoarce pe Pământ, veţi vedea viitorul. Asta înseamnă că aţi călătorit în viitor. Einstein a arătat, de asemenea, că dacă vă apropiați de o sursă puternică de gravitaţie – o stea neutronică, o gaură neagră – și veți ajunge aproape de marginea acelui obiect ceresc, timpul pentru dvs. ar încetini față de ceilalți”.

Leave a Reply

banner